CAPITOLUL 5. REFERINŢA SINCRONICĂ

5.2. Ceramica arealelor periferice

[p. 73]

5.2.3. Suceava-Şipot

Să nu părăsim Bucovina – care ne-a relevat lucruri atât de interesante – fără a exploata un mic lot, compus din bucăţi[7] dar însemnând 7 piese întregi, lucrate cu mâna, de pe un sit care este eponim unui aspect cultural frecvent vehiculat: Suceava-Şipot. Desigur, concluzii ferme nu sunt de tras decât după publicarea cât mai completă a sitului[8]. Voi exploata aici însă informaţiile pe care le deţin, despre cele 7 vase, pentru a completa un tablou ce tinde să capete contur.

[p. 74]

Conform analizei morfologice (Anexe, p. 146)[9], lotul cunoscut are 3 grupe, primele două având şi subgrupe.

- grupa SvS 1a nu are analogii relative; mai mult, nici analogia absolută nu a furnizat asemănări, nici pentru medie, nici pentru cele două piese interogate separat;

- grupa SvS 1b, la poziţia 492, este într-o relaţie analogică slabă cu grupa regională Câmpia Română 6b (4 diferenţe), şi încă ceva mai departe de subgrupa 2a de la Dulceanca I; pe al doilea tabel grupa se află la poziţia 965, repetând analogia anterioară dar adăugând – interesant şi lămuritor! – grupa sarmată 1a; nici această analogie nu este în cele mai bune standarde, dar oferă şansa unei – cel puţin ipotetice – explicaţii la una dintre cele mai delicate şi greu analizabile situaţii; nu se pune problema unei relaţii nemediate între grupele de la Suceava şi cele de la Dulceanca, fabricaţia vaselor fiind distinctă (cu, respectiv fără ceramică pisată în pastă);

- grupa SvS 2a este mult mai comună şi găseşte numeroase analogii: în primul tabel se intercalează între poziţia 387 (Botoşana 4d, ceramică lucrată cu mâna) şi 389 (Slovacia 4e, grupă târzie, mixtă), având relaţii analogice (dar separate!) cu fiecare dintre ele; pe al doilea tabel grupa se află la poziţia 763, fiind analoagă unei alte subgrupe slovace, 3b, şi aceasta mixtă, dar şi cu grupa Penkovka 1a (cu care analogia este chiar mai strânsă); dacă lucrurile par să fie destul de clare, pe analogia relativă, investigaţia paralelă, pe analogia absolută vine să tulbure apele: între exemplarele foarte asemănătoare se numără grupa 8 de la Mogoşani, grupa 6a de la Soldat Ghivan, grupa 1a de la Vadu Codrii (şi aceasta cu bune legături în lumea romană şi cu Gropşani), grupa 4b de la Raşcov (fără analogii clare în lumea slavă), cât şi o altă grupă slovacă (3e);

- grupa SvS 2b se găseşte la poziţia 585 şi este analoagă cu grupa Raşcov 5b, care face parte din grupa regională slavă 14c, împreună cu un singur vas din sudul Poloniei, fiind deci o grupă cu accentuat caracter local;

- grupa SvS 3 intervine între poziţiile 527 (grupa 3b Capidava, ceramică lucrată cu mâna) şi 529 (grupa Codân 5b), având legături slabe cu ambele (la un nivel care nu poate fi declarat analogie); pe al doilea tabel grupa intervine la poziţia 821, între grupa Chilia-Militari 4 (ceramică lucrată cu mâna) şi grupa 1 de la Căţelu Nou, având relaţii analogice slabe cu amândouă (mai apropiate de Căţelu Nou); în acelaşi calup analogic găsim şi media vaselor de la Butnăreşti (carpi de sec. III), ceea ce ne apropie de adevăr; grupa nu prezintă analogii absolute.

Acum putem încerca nişte concluzii, certamente mai puţin spectaculoase decât cele de la Botoşana sau Dolheşti, dar interesante prin complementaritatea informaţiei oferite. Deşi rata aparentă de integrare ar putea fi mare, în realitate cele 5 grupe de la Suceava au numai legături discutabile, îndepărtate. Nici una dintre grupele analoage nu sunt grupe de anvergură, de mare acoperire geografică (poate cu excepţia grupei SvS 2a) sau cu reprezentare numeroasă. Subgrupele 1 au o conformaţie cu o configuraţie rară, cu margine puţin – sau deloc – dezvoltată, precum grupele ucrainiene timpurii, dar sunt înalte, precum ceramica de tradiţie dacică; asemănările – discutabile – cu grupe ceramice din Muntenia par intermediate de o tradiţie sarmatică mai veche.

Grupa 2a de la Suceava pare singura formă cu răspândire mai mare, inclusiv în Muntenia, dar şi în cultura de stepă. Intermediarul istoric pare să fie un model roman, însă unul reinterpretat de lumea barbară (înălţimea este cam mare, iar modulările marginii sunt mici). Grupa 2b, din contră, este o grupă locală, de specific bucovinean.

Grupa 3 este, la rândul ei, o grupă cu specific legat de tradiţia daco-carpică (e suficient să vedem cât de înalte sunt aceste vase, fără altă analiză).

Am enumerat încă o dată, sintetic, tendinţele celor 5 subgrupe analizate, pentru a putea încheia cu concluzia că micul lot analizat este expresia sintetică a tuturor componentelor istorice care au marcat nordul Moldovei, însă nu pare marcat de morfologia slavă (sau, dacă o asemena influenţă există, este prea slabă pentru a fi edificatoare). Situl nu poate fi foarte timpuriu, fiindcă nu

[p. 75]

avem mărturia ceramicii lucrate la roată. Până când voi avea cunoştiinţă de configuraţia globală a inventarului ceramic[10], aş putea considera că lotul analizat nu poate fi mai timpuriu de partea finală a sec. VI, dar nici mult mai târziu de începutul sec. VII (altfel ar trebui să vedem emixtiunea grupelor slave, probabil).

Avem deci trei situri din partea sudică a Bucovinei (vom mai analiza două din partea nordică, împreună cu ceramica din teritoriile slave primitive), cu trei situaţii distincte: Suceava-Şipot, cu un caracter arhaic şi multi-cultural, dar aparent neinfluenţat de expansiunea slavă[11]; Botoşana, în care apare un clivaj categoric între materialul ceramic realizat la roată, de certă factură romanică (fabricaţie şi morfologie), şi cel realizat prin modelare slavă, de certă factură slavă; în fine, Dolheştii Mari, unde factura ceramicii este exclusiv slavă.

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – ceramica de la Izvoare-Bahna

---

[7] TEODOR D. 1994, fig. 2/2-4, 9; trei piese din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României (MNIR inv. 66540, 66541, 81361).

[8] În pregătire, de către profesorul Dan Gh. Teodor.

[9] Nu exista intenţia de a prezenta, în această lucrare, nici o referire (cu atât mai puţin analiză) a loturilor ceramice de la Dolheşti sau Suceava-Şipot; rezultatele foarte interesante obţinute pe analiza sitului de la Botoşana m-au determinat să încerc obţinerea unor concluzii la nivel regional, fiindcă situaţia din Bucovina poate deveni, pentru cercetarea Munteniei, un model de referinţă. Dacă ne putem exprima coerent asupra situaţiei din Bucovina (până la concluzii istorice), atunci diferenţele de comportament reciproc vor marca diferenţe exploatabile direct, inclusiv la nivelul explicaţiei istorice.

[10] Ceea ce este publicat până acum (MATEI 1959, p. 410-412) se referă la exclusivitatea ceramicii lucrate cu mâna, cu o pastă cu pietricele (cioburile pisate sunt amintite numai pentru punctul “Suceava-Curtea Domnească”, MATEI 1959, p. 414); informaţia publicată este însă incompletă (se vorbeşte despre un singur bordei) şi nu totdeauna corectă (forma vaselor fiind “puţin înaltă şi cu fundul îngust”, la p. 412).

[11] Am ajuns deci la o opinie distinctă de profesorul Dan G. Teodor, care publica vasele de la Şipot (TEODOR D. 1994) ca mărturie a influenţelor slave, tip Korceak, în arealul daco-roman. Aceste concluzii sunt urmarea – aproape mecanică – a unei proceduri aplicate cu consecvenţă întregului material studiat. Nu consider obligatoriu ca procedura proprie să fie cea mai bună şi ştiu, din experienţe recente, că o opinie poate fi schimbată de lucruri uneori aparent mărunte. Consider mult mai important faptul că descrierea proceselor istorice tinde să meargă în aceeaşi direcţie (v. articolul citat, à propos de direcţiile şi etapele de pătrundere a populaţiilor slave).